Elena își amintește de părinți ca prin ceață. Îi mai povestește bunica despre ei, îi arată pozele din buletin ale părinților. Dar n-o ajută, ar vrea să și-i aducă ea aminte. Bunica nu știa câți ani are nepoata, nici când au plecat părinții ori dacă se întorc. Elena a aflat de la educatorii Salvați Copiii Iași că are 8 ani și că ziua ei de naștere e pe 11 mai. A plâns de bucurie când colegii din centrul educațional i-au cântat “La mulți ani” pentru prima oară, iar educatoarele i-au adus un tort mare. A suflat în lumânări de mai multe ori. A suflat până n-a mai avut aer, ca să-și întipărească bine în suflet prima aniversare; iar aceasta a devenit cea mai prețioasă amintire. Elena este doar unul dintre miile de copii pentru drepturile cărora Salvați Copiii Iași luptă zi de zi.

Ancuța are 11 ani și n-a mers niciodată la școală. Dacă ai vedea câtă treabă face Ancuța, ai crede că e un om mare: aduce apă de la canal de cinci ori pe zi cu o găleată albastră aproape cât ea de mare, are grijă de surorile mai mici, curăță casa cu ”măturoiul”. Casa e din placaje, intră apa când plouă, dar e curată. La 11 ani, Ancuța intră în programul A doua șansă și merge zilnic la școală. Cu hărnicie, stoicism și infinită perseverență a terminat 8 clase. Acum are 19 ani, s-a angajat și spune că școala a fost unul dintre cele mai bune lucruri care i s-au întâmplat. Ancuța este doar unul dintre miile de copii pentru drepturile cărora Salvați Copiii Iași luptă zi de zi.

Ionuț are 10 ani, 30 de kilograme și privire înțeleaptă, de Buddha bătrân. Se trezește în fiecare dimineață înainte să se lumineze de ziuă. E frig și podeaua e cam tare, chiar dacă doarme pe două pături. Nu are lumină, nici apă. Dar s-a obișnuit. Tata îl scoală devreme să meargă la muncă, cară saci cu cartofi, ceapă, dovlecei, varză sau pepeni pentru proprietarii de tarabe din piață. Ultima dată sacul de cartofi nu i-a încăput pe spate, i-a căzut pe picior. Ionuț a plâns și piciorul s-a umflat, dar tata i-a spus să lase prostiile că-i trece. S-a împrietenit cu oamenii de la piață, îi ajută la cărat, la strâns gunoaiele și la spălatul tarabelor. Ei îi dau câțiva bănuți și câte ceva de mâncare. Când primește mai mult, păstrează pentru frații lui care sunt mai mici și nu pot munci. La școală n-a mai fost de câteva luni. Tata nu îl lasă, e mare de acum și trebuie să muncească, să facă rost de bani. Câteodată vede copii cu ghiozdane în spate în drum spre școală și ar vrea să fie și el cu ei. Visul lui e să învețe despre calculatoare, a văzut unul la școală și i s-a părut că știe din prima ce are de făcut. Ionuț este doar unul dintre miile de copii pentru drepturile căruia Salvați Copiii Iași luptă zi de zi.

Maria este o fetiță căreia îi place să se joace și care are un zâmbet senin și cuprinzător. Uneori ai senzația că poate înghiți o lume întreagă ân seninul ei. Doar că Maria zâmbește când lucrurile pe care le știa la locul lor, chiar se află șa locul lor: când poate merge la școală, când adoarme fără să fie flămândă și când părinții nu se ceartă din pricina neajunsurilor. Maria are 9 ani și n-a mai primit o jucărie nouă de prea mult timp. Spune că nu își amintește ultima jucărie nouă, dar când ”era mică” avea de toate. Atunci părinții mergeau la serviciu și nu locuiau la periferia orașului, într-o casă improvizată. Atunci nu ploua prin acoperiș și nici nu lipsea de la școală pentru că nu avea caiete ca ceilalți copii. Nu era simplu nici atunci, dar era mai bine. Maria este doar unul dintre miile de copii pentru drepturile cărora Salvați Copiii Iași luptă zi de zi.

Andrei merge în fiecare zi aproximativ trei kilometri până la școală. N-ar fi o problemă mare dacă în fiecare zi ar fi cald și frumos afară. Dar se întâmplă să vină zile, mai ales în sezonul friguros, când câmpul pe care îl are de străbătut până la școală devine o mare rece de noroi. Și poate nici asta n-ar împiedica pe nimeni să ajungă la școală, însă Andrei se trezește în frig, într-o casă improvizată, fără electricitate și apă curentă, iar cu papuci de vară, nici ei prea buni, e greu să calci prin bălți și noroi adânc. Și mai sunt apoi și colegii de școală care râd de el. Când nu cunoști lumea lui Andrei, chiar dacă e la doi pași de tine, ea parcă nu există. Când nu trăiești în lumea lui Andrei, ea nu doare. În lumea lui Andrei nu există jucării, nu există sărbători și nu există haine bune sau curate. Există doar „ce mănânc azi?” și „cum să fac să nu mai râdă colegii de mine?”. Andrei este doar unul dintre miile de copii pentru drepturile cărora Salvați Copiii Iași luptă zi de zi.

De peste trei decenii, Salvați Copiii Iași țese o lume mai bună, mai sigură și mai veselă pentru copiii care se află în situații vulnerabile, din medii defavorizate. În tot acest timp, cu dragoste și devotament, alături de parteneri și oameni de bine am reușit să clădim o copilărie mai frumoasă pentru Maria, Andrei, Ionuț, Ancuța și mii de copii care au fost asistați și susținuți cu privire la dreptul lor la educație și la o dezvoltare armonioasă.

În fiecare zi, în cele trei centre Salvați Copiii Iași, oferim masă și servicii de educație, consiliere și suport specializat pentru peste 120 de beneficiari a căror copilărie se află pe marginea prăpastiei. Pentru ca demersul nostru de făuri o lume mai blândă și mai prietenoasă pentru acești mici eroi să poată continua, te invităm să vii aproape de noi și să umpli cu bucurie inima unui copil.